Părinţii şi educatoarele ar trebui sa fie coechipierii perfecţi în educarea copilului. O relaţie buna părinte- educatoare poate însemna diferenţa între a şti cât de bine se descurcă în grădiniţă copilul şi cât de bine vă spune el că se descurcă.

Comunicarea rezolvă aproape orice fel de problemă. Când părintele se înteresează constant de evoluţia copilului său, îi va fi mai uşor să identifice punctele slabe ale celui mic şi sa-l ajute să-şi depăşească greutăţile de înţelegere. Se pot cere sugestii educatoarei pentru activităţile ce se pot desfăşura în timpul liber cu cel mic, astfel încât să-şi dezvolte anumite capacităţi care să îl ajute atât la grădiniţă, cât şi în viaţa de zi cu zi.

Părinţii trebuie puşi mereu în temă cu progresul pe care îl fac copiii. E esenţial să discute în primul rând cu educatoarea, deoarece ea este cea care îl are pe cel mic în grijă în timpul în care se află la grădiniţă. Părinţii n-ar trebui să meargă direct la direcţiune sau la administraţie dacă e o problemă care priveşte exclusiv cadrul didactic.

Este foarte important ca relaţia dintre părinte şi educatoare să aibă un aspect pozitiv pentru buna dezvoltare a copilului. Iată cateva sfaturi pentru o bună comunicare educatoare – părinte – copil:

• Copilul trebuie lăsat să-şi dezvolte propria relaţie cu educatoarea. Contactul cu educatoarea este unul dintre primele şi cele mai importante contacte pe care un copil îl are cu o persoană adultă. E un prim pas spre a descoperi lumea celor mari şi să înveţe să se adapteze diferitelor situaţii.
• E bine să i se explice celui mic că nicio situaţie e numai în alb şi negru. De fiecare dată când povesteşte ceva negativ de la grădiniţă, el ar trebui încurajat să spuna şi un lucru bun care i s-a întâmplat. Astfel, părintele va recăpăta o perspectivă mai amplă asupra situaţiei şi îl va învăţa pe cel mic să vadă şi lucrurile pozitive.
• Ar fi de dorit ca părintele să pună întrebări, atât profesorului cât şi copilului. Fiecare va vedea că părintele este interesat şi ca va primi toate răspunsurile de care are nevoie.
• Relaţiile sunt construite pe baza unui parteneriat bazat pe comunicare, în care există respect reciproc şi toate părţile au de câştigat.

Este astfel evident că părinţii şi profesorii impărtăşesc o responsabilitate uriaşă. Împreună oferă copiilor dorinţa de a învăţa şi a munci din greu. O buna comunicare între ei este esenţială succesului, în scopul motivării copiilor pentru învăţare şi al creşterii interesului lor în această direcţie.

Comunicarea între cele doua categorii implicate nu trebie să fie limitată. Pot fi angajaţi în discuţie şi bunicii, unchii, mătuşile, fraţii, surorile şi prietenii apropiaţi ai familiei. Important este ca fiecare copil să aibă un adult interesat de progresul său şcolar.

Iată câteva beneficii ale comunicării, avantaje pentru toţi cei angajaţi în acest proces.

Părinţii:

• Sa îşi pregătească copiii pentru grădiniţă. Sa le-o prezinte ca fiind interesantă şi importantă şi să le precizeze faptul că se constituie în parteneri valoroşi.
• Să discute cu educatoarele copiilor lor. Să stabilească o relaţie adecvată cu ele. Să conştientizeze că fiecare are de învăţat de la celălalt.
• Să participe la evenimente din grădiniţă. Şedinţele cu educatoarele, evenimentele sportive şi jocurile în grădiniţă – toate le oferă şansa de a le cunoaşte pe educatoarele copilului lor. Mai mult de atat, copilul va fi foarte mândru când părinţii săi merg la grădiniţă.
• Să discute permanent cu copilul despre ce se întâmplă la grădiniţă. Să-i pună întrebări specifice, legate de activitatea din grupă, de educatoare şi de alte acţiuni suplimentare.
• Să creeze acasă un mediu bun de învăţare. Să sprijine învăţarea, prin desfăşurarea de activităţi zilnice cu copilul. Să citească cu el. Să-i limiteze accesul la TV, tabletă sau jocuri la calculator.
• Să ceară şi sfatul educatoarelor. Acestea ştiu multe despre dezvoltarea copilului şi îşi petrec mult timp cu el.
• Să le ofere informaţii utile educatoarelor. Schimbarea condiţiilor familiale, cum ar fi divorţul, boala părinţilor sau chiar moartea unui animal preferat pot determina tulburări de concentrare în învăţare. Să se ofere voluntari. Să ceară membrilor comunităţii să procedeze în mod similar.

Părinţii şi educatoarea, împreună:

• Să aibă expectaţii realiste de la copii şi să-i laude adesea.
• Să stabilească obiceiuri bune de învăţare. Să-i ajute pe copii să îşi planifice activităţile şi să le dezvolte interesul în diverse domenii
• Să se angajeze în discuţii unii cu alţii personal când există probleme, dar şi când apar aspecte bune.
• Să folosească emailul sau platformele online dedicate comunicării cu părinţii pentru a o facilita.
• Fiecare să elaboreze o listă cu întrebări şi să o prezinte. Nici unul nu trebuie însă să comenteze asupra ideilor celuilalt.
• Fiecare să încerce să ofere oportunităţi de învăţare. Să lucreze ca parteneri.

Educatoarea:

• Să menţină fluxul comunicaţional pozitiv. Să trimită însemnari părintelui, prin care acesta este înştiinţat în legătură cu activităţile grupei.
• Să înveţe despre cultura, viaţa, locul de muncă al celor din familii, pentru a realiza impactul tuturor acestora asupra copiilor. Să fie receptivi la alţi membri ai familiei sau prieteni apropiaţi ai acestora, care sunt interesaţi de educaţia copiilor.
• Să explice clar politica de stabilire a regulilor clasei.
• Să descrie părinţilor modul în care vor fi împlinite obiectivele educative propuse.
• Să spună fiecărui părinte ceva special despre copilul său, astfel încât acesta să înteleagă motivele pentru care profesorul crede ca cel mic va avea succes.
• Să caute seminarii de dezvoltare profesională sau literatură despre modul în care pot fi contactaţi părinţii. Să ceară directorului sau Consililului grădiniţei să furnizeze instruire iniţială în domeniul implicării părinţilor în şcoală, precum şi cea referitoare la rolurile educatorilor.
• Să-i ajute pe părinţi să înţeleagă importanţa sprijinului lor. Să mulţumească acestora pentru implicare şi să explice care vor fi avantajele acţiunilor lor pentru copil şi pentru grădiniţă.

O legătură deosebită între educatoare şi părinţi va duce la o relaţie deosebită între copii şi educatoare.

Un părinte se poate considera împlinit atunci când împreună cu grădiniţa reuşesc să educe copilul astfel încât el să aprecieze munca, să fie util în societate.